Am văzut Mama. Ea era îmbrăcată tot în alb, pe cap o mantie moale cenușie care acoperea chiar și umărul ei și ajungea până la picioarele sale goale, care se odihneau pe lumea îngropată într-un fum negru groasă. Pe cap Mama avea o coroană de regină, mâinile încheiate în rugăciune și între ele un șir lung de mărgele de rozarie făcute ca picături de gheață; pe pieptul ei Mama avea un inimă de carne încununată cu spini.
Laudat sia Iisus Hristos.
Copii mei dragi, vin la voi ca Regină a cerului și pământului. Copiii mei, vă rug din nou pentru rugăciune, rugăciunea pentru Biserica mea iubită, pentru copiii mei iubiți. Biserica mea iubită se află în pericol grav, măruți-te, copii, ca adevărata magisteriu al Bisericii să nu fie pierdut, măruțițe-vă, copii, ca Fiul meu să fie iubit și lăudat, rugăciune, copiii mei.
Am mângâiat mult cu Mama, încredințându-i întregului Sfânta Biserică și tuturor celor care m-au cerut să măruți pentru ei, apoi Mama a reluat vorbirea.
Copiii mei, vin la voi ca să vă iau de mâna și să vă duc la Iisusul meu iubit. Copii mei, lăsați-mă s-o iubesc pe voi.
Acum vă dau binecuvântarea mea sfântă.
Mulțumesc că ați venit la mine.